S-a făcut mult caz pe tema noului pachet de legi în domeniul justiţiei. Am văzut multe opinii şi pro şi contra. Din ceea ce am văzut eu deocamdată în fază de proiect, pot spune concis că nu mă interesează dacă aceste modificări referitoare la Inspecţia Judiciară sau la numirile de procurori şi judecători sunt aduse sau nu, pentru că NU mă afectează în mod direct. Or că o instituţie este subordonată Ministerului Justiţiei, ori că nu este subordonată, prea puţin mă interesează pe mine în calitate de cetăţean, câtă vreme Inspecţia Judiciară rămâne doar un organism teoretic, fără nicio putere decizională nu pentru că nu ar avea atribuţii, ci pentru că pur şi simplu nu doreşte să şi le exercite. Personal, mi se pare o aberaţie ideea de Inspecţie Judiciară ca organism de control şi sancţionare a magistraţilor complet independent. Nu consider că este în regulă să fie aşa şi nu consider că este tocmai potrivit. În plus, ministrul Tudorel Toader, prin propunerile sale, a reuşit să stârnească nemulţumiri şi de-o parte şi de cealaltă a baricadei politice, ceea ce, din punctul meu de vedere este clar că justiţia şi coordonarea justiţiei, dar mai ales setul de legi pe justiţie mai trebuie să aştepte mult până să fie depolitizate complet, indiferent de ce parte a baricadei. DIN PĂCATE!
Majorarea vechimii pentru promovare, dar şi îngrădirea posibilităţilor unui procuror de a trece în funcţia de judecător mi se par chiar binevenite ca propuneri. Sincer. Deşi, sinceră să fiu, am văzut magistraţi tineri care au judecat cauze excepţional, magistraţi trecuţi de o anumită vârstă care nu s-au acomodat schimbărilor cu noile coduri, ca atare nu mi se pare neapărat o regulă, însă chiar dacă se modifică, chiar dacă nu se modifică legea, aşa cum spuneam, în calitatea mea de justiţiabil, pe mine nu mă afectează cu nimic. În timp ce Legea Răspunderii Magistraţilor, care este utilă, benefică, care s-a tot propus, văd că se lasă prea mult aşteptată, nimeni neavând curajul să ia taurul de coarne şi să schiţeze un proiect al acestei legi care să fie supus dezbaterii publice. Erorile judiciare sunt multe, sunt grave, nimeni nu le controlează, dar când vorbim de CEDO, din păcate, în scop de diversiune, vorbim doar despre cauzele legate de înghesuiala din puşcării, nicidecum de cazurile grave de eroare judiciară, chiar şi în cauze civile, nu neapărat în cauze penale. Batjocura statului român referitoare la revendicarea proprietăţilor a născut extrem de multe cauze la CEDO, fiind vorba despre încălcarea dreptului la propietate, fiind vorba despre matrapazlâcuri mari dar cu miză înaltă, în care falsul, uzul de fals, atribuirile ilegale pe de-o parte, dar şi încălcarea dreptului la propietete, pe de alta, şi-au spus cuvântul. Nimeni nu răspunde pentru asta.